mă apropii de amurgul purpuriu,
am destrămat regretele trecutului
trăiesc prezentul cu sufletul candriu,
mă leg cu nod de firul infinitului.

în caruselul sentimentelor mă rotesc,
mă las vrăjită de frumusețea cântului,
melodiile din inimă zilnic le ocrotesc,
să nu le spulbere furia vântului.

acum mă sprijin de brațul cuvântului,
să îmi continui planurile mă spetesc,
să duc până la capătul pământului,
entuziasmul vieții, optimismul dantesc.

în fortăreața poeziei mă adăpostesc,
metafore cu raze de stele să împletesc.