am comandat o şaorma cu de toate, exo,
muşc din ea ca un homeless cu doctorat în foame
şi, romantic, îmi curge sosul de usturoi al melancoliei
peste fiecare flash cu tine,
îmi curge sosul de usturoi al melancoliei de parcă sufletul, băgat singur la grill, vrea să simtă
că, la celălalt capăt al saormei eşti tu, cu şorţul tău murdar de iubire pentru mandea,
gata de o tăvăleală mică pe masa din bucătărie
de parcă ai uita de cele o mie de tigăi nefolosite
şi de cele o mie de planuri imposibile, de slăbit

şi nu eşti foame, nu eşti dietă,
eşti maioneza supremă, dură şi neiertătoare,
care dă cu piciorul în stomacul meu,
până se taie, până nu mai ştiu
câte kilograme aveam la începutul relaţiei, până când gâtlejul obidit,
ca o pisică neagră în călduri, miorlăie după o cola rece
sunt pufos fără tine, fără tine umbra mea,
privindu-şi burtoiul, sparge trei oglinzi

de dor îmi desfac cola menţionată cu drag anterior,
să-mi cresc, ca pe un copil, glicemia împreună cu ea,
să o pun ca un paravan între mine şi sala de forţă,
beau bule în care topesc
zi după zi, pătrăţelele mele despre care alţii credeau
pe bună dreptate că sunt photoshopate.
eram fit cu reţetele tale, acum sunt chiar cârnatul din reclamă,
angajat cu carte de muncă
ce diferenţă e între garnitură şi tortură,ce diferenţă e între o dietă care te prăbuşeşte în deşertul foamei
şi o biată langoşă cumpărată de poftă

sunt un rege al meselor copioase, un adipos obsedat de rumegare,
ca un îndrăgostit de pizza, care, din iubire pentru ea,
face comenzi nocturne,
sunt atât de adipos încât
mă dau prin iubire cum se dau langoşile prin ulei şi tot aş mai vrea să fac un pas
înspre frigider, sunt atât de adipos, atât de adipos,
că mă gândesc că te iubesc şi mai mult
de când am uitat cum se simte foamea