DALIILE SAU GHERGHINELE MAMEI MELE, VETUÅ¢A

La măicuţa în grădină,
Cresc şi plante de gherghină,
Cu flori foarte variate,
Toate, însă, minunate.

Au tot felul de culori:
Albe, roÅŸii, roz, sunt flori
Galbene, portocalii,
Bej, maro ÅŸi coralii,

Ocru, crem, mov, purpurii,
Ruginii ÅŸi aurii;
Parcă e un curcubeu
Ce-i făcut de Dumnezeu.

Multe-au flori decorative,
Mari, frumoase, niÅŸte "dive",
Altele au flori rozete,
Cam ca niÅŸte margarete.

Sunt ÅŸi dalii orhidee,
Rafinate, eteree;
Altele-s ca niÅŸte stele,
Mici ÅŸi mari, ÅŸi mititele.

Unele-s ca niÅŸte cactuÅŸi,
Altele-s ca niÅŸte lotuÅŸi,
Unele parcă-s bujori,
Cu petale mari, splendori.

Sunt ÅŸi dalii franjurate,
Cu petale despicate;
Unele-s ca un balon,
Altele-s ca un pompon.

Aş mai spune-un cuvinţel:
Au petale fel de fel,
Late,-nguste, drepte, plate,
Ascuţite sau curbate,

Răsucite, tubulare,
Mari sau mici, sau dese, rare,
Franjurate, involute,
Sau, din contră, revolute.

Daliile-ncântătoare,
Ce zâmbesc spre mândrul soare,
Le iubeÅŸte mama mea,
Cât de multe ar avea.

(GEORGE BUDOI, Elogii florilor, 22.08.2016; Poezie.ro).