agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Nothing sought ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-08-16 | [This text should be read in romana] |
Nu mai țin ritmul nici unui apus,
Nici răsărit nu-mi spune ce-i de spus. Zi sau noapte — ce mai contează? Zilele trec, iar sufletul visează La șoapte ce veneau dincolo de perete, Rozul camerei mele — arlechin discret. E ciudat să uiți, dar totuși să simți Clipele acelea ce nu le mai prinzi. El n-a îmbătrânit, e acolo mereu, Pe scaunul lăsat ieri, ca un zeu. Deschid azi ușa — e tot la stânga mea, Mă ceartă blând, ca și cum ieri era. Cum să-nțeleg că-i trecut un deceniu, Când eu sunt adult, dar port același geniu? El nu știe că am plecat, nici că revin, Doar musafir printre pereți ce-l conțin. Cel lângă care adorm — același chip, Aceleași riduri, același timp. Îmi amintesc pliurile de la ochi, Și frica ce rămânea-n zi de salar, Zile cu carne-n foc, pe băț și zâmbete, Ce-au fost și-au rămas doar în zadar. Trec zile, dar fără rost, fără glas, Și totuși respir — ultima generație ce-a rămas.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy