n-am instinct de vânător

chiar și-atunci când vreau să prind în plasă un semn

ca pe un fluture zglobiu

am scrupule

devin eu însumi pradă

deunăzi

veni la mine a și-mi zise

măi

tu bănuiești măcar ce este-nceputul

greu

zic

aici e-o-ntreagă filosofie

întreabă

mai bine

pe unul care se împacă rezonabil cu bătutul apei în piuă

nÈ›

zise

se vede că nu mă cunoști

să nu spui c-am luat plasă

și chiar tu ești începutul

măi

chiar ai reușit să treci prin ochiurile plasei

de-atunci

întârziat pe malul acestui timp

tot aștept să fiu vânat

dar semnele mă lasă rece

de-a lor vrăjeală

m-am săturat