Intrebare...



Stateam pe mirc intr-o seara
Cand eram mort de plictiseala
Si cautam pe cineva
Cu cu mine de vorba sa stea.

Nu asteptam pe nimeni special
Vroiam doar pe cineva "normal"
Cu care sa pot discuta
Sa aibe-o gandire ca a mea.

Si cum cautam plictisit
Pe-un canal ea s-a ivit
Aiurita si visatoare
Dar cred ca nu din intamplare.

Dupa mici schimburi de replici
Ca intre doi buni amici
Ea-mi pune-o-ntrebare ciudata:
"Ce regreti ca n-ai facut niciodata?"

Am ramas asa..., blocat
Prin surprindere m-a luat
Ce raspuns ii pot da oare
La-ntrebarea-ncuietoare?

Am tot stat si m-am gandit
O idee mi-a venit
Si din mintea-mi visatoare
I-am raspuns la intrebare:

¨Cel mai mult si cel mai mult
Regret c-odata demult
Aveam aripi, puteam zbura
Dar nici prin minte nu-mi trecea

Ma multumeam cu salturi mici
Si ma plimbam printre pitici
Si nici nu cautam norul
Cu care puteam sa-mi iau zborul.

Acum, cand dorinta de-a zbura ma copleseste,
Sunt prins de jos cu niste cleste
Si nu ma lasa sa-mi iau zborul
Sa pot sa-mi croiesc viitorul.

Oricat de mult as incerca
Nu ma mai pot inalta
Si mi-e frica, sunt stresat
Sa nu devin un ratat.

Voi, ce veti citi aceste versuri
Sa zburati spre alte universuri
Si bucurosi de-ti veni inapoi
Mie-mi vor creste aripi noi.

Si-atunci, cand voi sari o data
Voi vedea lumea cat o piatra
Si-n jurul ei ma voi roti
Doar moartea ma va putea opri.