bună dimineața dragul meu cuvântul dintotdeauna
un fel de mică veșnicie
fără capete fără mijloc o sferă de-o zi începută la d și
rostogolită de mereu până la u
trecu
pe-o altă săptămână termenul limită își strânge lațul
și sugrumă delicat cu tandrețe mătase
un prag timpul eșarfa mea violet
două mii șase anul după era noastră
răbdare mai stai puțin e abia luni când răstorn zațul
din ceașca de sâmbătă și duminică îmi trebuie vreme
cât să ghicesc un alt timp un alt loc pentru aripi
crescute pe cicatrici ca pe fluturi culorile
să răsucesc îndoieli ghiocul iluziilor direct din ureche
mă auzi te aud mă auzi te aud
m-a păcălit cineva în copilarie de-o poveste
precum că marea se ascultă lângă vitrine arzând un băț de chibrit
lumină măruntă cât să o strângi în pumn când te doare
falsă spirală scoica spun astăzi
adult
nesul din ceașcă îmi face cu ochiul
se-apropie
se-apropie vremea o stinge

ca pe-o luni fără marți
mă rupe-o tristețe de tren fără gară atât de adânc încât nici măcar
lacrimile nu vor să plouă până mâine
cuvântul eșarfa mea violet
o dimineață dragul meu întotdeauna