Ia-o încet, zapodenește,
Zice floarea care crește.
Zice melcul care vrea
Să se cațăre pe-o stea.

Zapodenește, încet și bine,
Poți să iei lecții de la mine.
Și fata lui uzbechistanu’
Admiră calmul zapodeanu’.

Cine-i renumit în lume
Că-i calm? Englezul??? Du-te-n spume!
S-au sinucis cu toți în masă...
Zapodenește le-ai da clasă.

Să smotocești tu mult și bine,
Și n-o să fii mai calm ca mine.
Sau spune-mi, așa, ca o dovadă,
În cât timp traversezi o stradă?

În patru ceasuri?!? Băi, mulinetă!
Da’ ce crezi tu că ești? Rachetă?
Ai fi și tu vreun O.Z.N.-eu...
Te crezi în filmele S.F.-eu...

Þi-e ciudă, văd că te oftici
Că n-ai putut ca să mă pici.
Vrei să trăiești împărătește?
Ia-o încet, zapodenește...