agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Que faisons-nous de l’amour qui reste ? ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-10-02 | [Ce texte devrait être lu en romana] | Vântul șuieră peste zăpezi în vară, apele sunt mai mari decât aseară, poduri cad, copacii nu au ramuri, e vijelie, casele nu mai au geamuri, averile se sfâșie într-un tumult, doi ochi ascunși mă roagă să-i ascult. Chiar marea blândă devine inamic, sunt atâtea că nu mai este nimic, plâng florile, izvoarele sunt râuri, pe ape vin trei pui pe două scânduri, un acoperiș în vale o să ajungă, clopotul cântă din lovituri în dungă. Cuvinte alese latră fără adaos, rimele se bâlbâie într-un haos, prin amalgamul de nori neobosiți, unde de minute suntem părăsiți. Din ochii triști mai cerem o secundă, să revedem o copilărie plăpândă, vin uragane și viscole cam neplăcute peste noianul de păcate nerecunoscute.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
La maison de la litérature | ![]() | |||||||
![]() |
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité