Câte-un pic, mai dă să cadă
Toamna, pe de-ascunselea
Rătăcită prin ogradă...
S-a tupit de-a binelea.

Doi paianjeni, printre struguri
La o muscă se holbează
Și îi țes degrabă ruguri,
Totuși dânsa se distrează.

Patru prune 'nvinețite
Trag cu ochiul la borcan,
Că de nu vor fi strivite
Și bătute... un toptan.

Doară merii, cavalerii
Ce în leagăn au purtat
Pruncii în amiaza verii
S-au pornit către iernat.

La o gudă sug pe sparte
Șase pui, tăciune cinci,
'Cela alb își face parte
Precum ta-su, pornind clinci.

Un covor parcă s-așterne
Când culorile se schimbă,
Răpciune pictori-și cerne
Și-n delir castane plimbă.

Se-abonează la culoare
Nopțile ce își vând visuri,
Presărând eclipse clare:
Lumi virate-n paradisuri.

-Ce nu-ți iei, distinsă toamnă,
SoÈ›, un secol, dintr-o mie,
Și plătiți, aiurea, doamnă
Amendă pe burlăcie?