agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 7416 .



Spirit ales, ce-n jalea lumește-i noastre văi...
poetry [ ]
Către Cola di Rienzo- ca să redea Romei și Italiei libertate și pace, traducere de Lascăr Sebastian,Editura Tineretului,1959

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Francesco_Petrarca ]

2005-10-09  | [This text should be read in romana]    |  Submited by Bejliu Anne-Marie





Spirit ales, ce-n jalea lumeștei noastre văi,
Dirigui trupul care adăpostește-acum
Un ne-nfricat, eroic și prea-nțelept senior;
Ajuns să porți tu schiptrul onoarei sclipitor
Cu care-ndrumi azi Roma și rătăciții săi,
Și iar o-ntorni spre slava străvechiului ei drum-
Þie-ți vorbesc, căci nu văd într-altă parte-o rază
De-acinstei și virtuții, pierite-n lumea toată,
Nici aflu om ce face rău și se rușinează...
Ce-anume-așteaptă nu știu, nici ce cu sîrg dorește
Italia, ce parcă durerea nu-și simțește,
Ea, trîndavă, bătrînă și înceată.
Dormi- va-n veci? și nimeni nu-și simțește,
Ah, mi-ș înfige mîna în chica ei, s-o doară!


II


Nădejde n-am să-și nalțe din lîncezeala ei
Vreodată capul, orcît la viață vreun om a
Cercat s-o cheme,- atîta de grea i-i apăsarea.
Ci brațul tău- singur în stare nepăsarea
Să-i scuture- destinul, nu fără de temei,
I-a dat să-i poarte grijă, azi, mamei noastre, Roma.

Cu mîna ta vînjoasă netemător înșfacă
Bătrîna-i coamă, trage-o de pleata-i răsfirată,
Să iasă trîndăvita din smîrcuri și din cloacă...
Eu, care zi și noapte îi plîng nefericirea,
La tine doar, întreagă, mi-i azi nădăjduirea:
Căci dacă al lui Marte neam vreodată
Va fi să-și nalțe ochii spre slava lui străbună-
De-ăst har s-o bucura doar sub cîrma ta cea bună!


III


Antìcii muri, de care È™i azi întreaga lume
Se teme și-i iubește, cînd spre trecutul dus
Se-ntoarce, și-i răsare apusa vreme vreme-n minte;
Și criptele sub care stau vechile-oseminte
A' celor ce avea-vor sub cer slăvit renume
Atît cît universul nu încă a apus;
Și toate de aceleași ruini învăluite-
Să le-aduci tu izbava din putregai aăteaptă...
O, credincios tu, Brutus; o, Scipion mărite,
Ce bucurie pentru voi, dacă-n cerul vost
Ajuns-a zvonul despre ăst nalt și vajnic rost!
Cum și Fabricius- firea asta dreaptă-
S-a-nviorat la știrea atît de bucuroasă.
Și zice: " Scumpa-mi Romă va fi din nou frumoasă! "


IV


De-i drept că cerul poartă de grijă pămînteștei
Vieți, te roagă pînă și sufletele care
Sălășluiesc în ceruri să curmi îndelungata
Civilă învrăjbire ce țara-sîngerat-a.
Neliniștea cuprins-a pe oameni. Izbăvește-i!
De frică, rar se- ndreaptă spre sfintele altare
Ce-au fost cîndva în cinste. Și-n lupta făr' răzbun
Bisericile-ajuns-au azi hoților cuibar,
Încît se-nchide ușa doar celui drept și bun.
Iar sub amvon și printre statui despodobite,
Se țes parcă-nceputuri și uneltiri cumplite.
Vai cîte fapte rele de tîlhar!
Și.n dangăte se-ncepe al iureșului ropot,
Uitînd că pentru rugă doar se dă zvon la clopot.



V



Femeile în lacrimi, și cei bătrîni- sătui
De înșiși ei, de-această viață lungă-a lor-
Și dezarmații soartei: mulțimea de copii,
Și schimonahii negri, și albi, și cenușii,
Și schilodiții, trudnici sleiți ai nimănui-
Îți strigă: "O, seniore al nostru, ajutor!"
Iar sărăcimea, roasă de spaime și de tîngă,
Îți dezvelește-atîtea ți-atîtea răni în sînge,
În stare și cruzimea lui Hanibal s-o frîngă.
Te uită: astăzi casa lui Dumnezeu e toată
În flăcări. Doar puține scîntei de-ai stinge, iată
Și ura ne-mlînzită li s-ar stînge
Acelor căpitenii atît de-ncrîncenate:
Și faptele-ți,n ceruri, sus, fi-vor lăudate.


VI


Urși, lupi, lei, șerpi, și vulturi- toți îndijiții- acești-
Se-ntrec acum săp surpe- făcîndu- și rău și lor-
Măreața, marmoreea columnă. Și de ei
Se plînge nalta doamnă care la sînul ei
Chematu-te-a pe tine să smulgi și să stîrpești
De pe-al ei trup desișul de ierbi, otrăvitor.
Mai mult de un mileniu trecut-a de cînd ea
Lipsită e de-acele înalte duhuri care
Au ridicat-o unde pînă atun

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!