Timpul e-un ocean în care
Secundele se zbat în valuri,
Se izbesc, se pierd sub Soare
Și-n zadar caută maluri.

Așa omu’-n a lui viață,
În zadar cu-a lui gândire,
Caută-n el cu speranță
Dinadins spre nemurire.

Mă trezesc brusc din visare
Stând ciudat cu mâna-ntinsă,
Căutând în depărtare,
Un răspuns, cu neputință.

Natura-n jur mă amețește,
Nu-nțeleg cum se dilată,
Încerc să țip, dar îmi plutește
Sunetul de altă dată.

Lumina-ntunecată-n raze,
Se preschimbă, parcă-i spartă,
Zboară-n gol e-un kamikaze,
Nu mai vrea s-o văd vreodată.

Forma nu mai are formă
Și apa prinde un contur,
Cad frunze-n ploi de-aramă,
Nori de timp se văd în jur.

Imagini se-mpletesc și se-mprăștie prin mahalale,
Umerii parcă-mi sunt turle, coatele-mi sunt catedrale,
Tâmplele-mi bat clopote, urechile mi-au adormit,
Strident zăresc lumina, pleoapele mi-au obosit.



Palma-mi-tinde o privire, fulger-o lumină pală,
Se deschide-un coridor, un vârtej ce dă năvală,
Sângele foșnește-n mine, se izbește crunt de maluri
Mă-nfior cum mă pătrunde, trec secunde valuri, valuri.

Cad frunze-n ploi de toamnă,
M-ating, mă sting, mă amețesc,
Cad frunze-n ploi de-aramă,
Le simt și nu știu să le-opresc.

Și vântul urlă în neștire
Iar marea parc’-a-nnebunit,
Totu’-n jur e-o nebunie –
Și timpul … s-a oprit …

Amintire, curcubeu pierdut în fum,
Suflet putrezit în vreme, vreme prefăcută-n scrum,
Dispari de câte ori rostesc ACUM.
Totul pentru un cuvânt ce … refuz să îl mai spun …

…toți suntem picături în apa timpului. Uneori, ne ridicăm, ne evaporăm, ne prefacem în nori și cădem în picături la loc …