Cu iarba pe sub tălpile-mi umflate
Crescând cu dușmănie și pieziș
Sunt ca un sclav pus la sădit păcate
În fiecare piatră din prundiș.

Mi s-a-ntâmplat ceva-ntr-o dimineață
Când m-am trezit c-un gust de miere-n gură
Și am știu că voi, întreaga-mi viață
Veți fi deasupra mea destin și-aură.

Și-n nebunia oarbă vă voi pierde
Acolo, chiar și eu mă rătăcesc
Dar ochiul dinăuntru-mi tot vă vede
Prin voi, la loc, să pot să mă-ntregesc.