Am fost să-ți văd mormântul;
E mare, alb, e nins,
Deasupra ta pământul,
De-a pururi s-a închis.

Și flori aveai măicuță,
Așa cum îți plac ție,
Þi-aș face-o grădiniță;
Să știu că te învie!

Căci ne lipsești măicuță,
Cu sfaturile tale
Și plânge-a mea fetiță,
De dorul dumitale.

Oricât de scump mormântul,
Oricâte flori aș duce,
Deasupra ta pământul,
ÃŽn veci nu se desface.

Pot doar să sper măicuță
Că azi nimic nu te mai doare;
Eu vin și trec pe potecuță
Și mă întreb:
oare ți-e cald când este soare?

27.02.2005