"cred că nu trebuie în nici un chip să ne bizuim pe doctorul Gachet….când un orb va călăuzi alt orb, nu vor cădea amândoi în prăpastie???"*

era un om de taină
semeț ca un ochi de apă
argintată de zbor
din buric îi creștea nufărul cu 1000 de fire
fără de petale oglinda
îi secera urechia
în formă de ciulini
bărăganul pleca în lume
fărâmă de cuvânt muiat în vin și culoare
ardea pustiuri
un ins pe nume van Gogh
zbierând roșu pădure la lună
prețul tabloului neințeles:-
nevermore, nevermore, nevermore...

"ei bine, în ceea ce privește lucrul meu, pentru care îmi pun la bătaie și viața si pentru care mintea mi s-a întunecat pe jumatate...poate te vei uita la crochiul grădinii Daubigny: prim plan iarbă verde-roz, la stânga un tufiș liliachiu,trunchiul unei plante cu fruziș alb, în mijloc un strat de trandafiri, la dreapta un grilaj...un zid, iar peste zid un alun violet...un șir de tei...o casă...o bancă...3 SCAUNE...silueta neagră cu pălărie galbenă...iar, în prim plan: o pisică neagră, neagră, neagră."**

cer verde pal:-
Daca floarea soarelui nu e, nimic nu e.


*/** Vicent van Gogh, Scrisori(ultima), Ed Meridiane, Bucuresti, 1981