splendori limpezi de tine
încearcă zbor din evantaiul inimii
între clipe plânge luna
cu forme arzându-se singure
și cutremurate aproape de locul
în care ne-am mărturisit tăcerile

acolo, un cârd de păci înnodate în rime
se desfac paralel cu poezia ce-ți oglindește
inima ca o simfonie din glastre-n miraj
sufletul clipei zâmbeste îmbrățișându-ți
ecuația neterminată pe ramurile albe
ziduri de ambră pulsează
între mine și tine culoarea
uitărilor noastre-n iubire

te ating, îmbătat de dorul ce poate
să-ți secere farmecul în nuferi
dansând crucile lumii
te privesc cusut de geana ta cu mai mult
de-o fericire și simt cum descălțând
spațiul dintre noi adorm
în brațele tale evantai
dintr-o lume pierdută
uite, tac păsările ascunse
cu tăcerea ploii ce ne topește
apropierea ritmată

splendoare-ntre noi
dintr-o dată...