îmi lipesc de aer trupul ca de un cal gonind nebunește sub mine
pielea miroase a prima zăpadă a râsul altora și a pâine

sar fără elan peste intersecția vociferând supraaglomerată
copitele mele zgârie capota fiecărei mașini în trafic blocată

băi nesimțitule cum îți permiți unde te bagi noi suntem fraieri
coboară imediat de pe vechitura aia și vino să te încaieri

nu tresar nu fornăi iritat nu transpir de mult nu răspund
nefericiților care se târăsc întârziați pe pământ

doar nechez liber și fericit asemeni vântului înainte să ningă
și mușc soarele în glumă de nas și aștept lumina să-și stingă