starea de nebunie e prelungită într-un om sănătos
soarele nu se mai complace în variațiile cosmice
socialul perturbează iubirea și legea morală din noi
se diminuează conștiința la cumpăna dintre ani
răzbunare pe clipa ce urma să vie

Dumnezeu moare cu orice secundă fără sens în împărăția fantastică a misterelor
vrei eternitatea dincolo de darul acesta numit viață
cetatea sfântă a ierusalimului nu mai coboară din cer
sensul călătoriei tale devine o înfiorare un fum numărătoarea începe de la doi
pe malul celălalt ochiul icoanei rămâne blând

Eu sunt lumina lumii
Cine vine după Mine
Nu va umbla în întuneric

pictural așezi într-un pahar tristeți izolare și teama de moarte
să-ți sculptezi interiorul peșteră ca într-un lichid te topești plutire
crezi că merită să te interiorizezi ca lemnul de santal în noaptea umbrită de duhuri
somnul lumii nu e pentru vârsta aceasta

tot în această zi ți-am colorat sufletul cu lacrimile rastignite ale inimii
ce dorință ți-ai pus atunci când iubirea purta numele noastre
al ei al lui al meu nu mai exista demult pentru tine…

de ce din nou plâng mă sugrumă lent privirea-ți de gheață
o nouă întâmplare ți-ai decorat suflarea doar cu spasme
pupilele privesc albastru spre un timp care nu mai este al tău
cineva te îndeamnă hai bea bea bea tot respiră și ultima picătură

nu-ți mai aparții