Hai în parbrize, cu o lumînare stinsă,
să mîncăm creveți și pîine mucegăită
știi, Lavinia, orice lumină are sfîrșit
cobori scările într-o oglindă

Hai în pancarte Globetrotter
cu mîinile încrucișate pe fruntea cailor
știi, Lavinia, sufletul nu se pipăie
sufli aerul înspre păsări zburînde

hai la marginea recreației mari
așteptînd un stîlp de telegraf pe scaun, în tramvai
știi, Lavinia, lunile nu sunt ani (nu au gust)
aluneci treptele pe tălpi gîndind

pe stradă, poleiul...