Nu plângeți oameni buni din țară!
Nici milă nu vreau să vă fie.
Moș Nicolae-mi dă diseară
Cadou, o magică cutie.

Ea îmi va fi de-acum palatul
Ascuns după un gard, pe stradă.
Poate așa plătesc păcatul,
Celor ce nu au ochi să vadă.

Nu suntem mulți, câteva sute,
Ascunși în tainice unghere.
Și nu vrem vrute și nevrute,
Nici nu furăm din etajere.

Cerșim doar stropul de căldură,
În iarna asta friguroasă.
Și nici nu vă privim cu ură,
Că vă adastă Moșu`n casă.

Ne aciuăm printre cartoane
Și ne-ncălzim privind ferești
De case-n care nu e foame
Și-n care prunci ascult povești.

Despre frumos și bogăție.
Și moși ce-s darnici, peste poate.
Noi lăcrimăm în sărăcie
Și-apoi dormim pe săturate.

Printre culcușuri din cutii
Ce și-au sfârșit aseară rostul,
Golite fiind de jucării,
Pe care vi le-aduse Moșul.

E cald în casa mea cea nouă
Acum! La ceasuri reci din noapte,
Sunt fericit fiindcă nu plouă
Și-nalț o rugă printre șoapte.