ascund în mine umbre.
arborii mei
in vesnica schimbare a trunchiurilor
au in ei anii mei numarati
stelel mele le am toate inchise in palma dreapta
nu as putea sa retez un ram fara sa ma doara o amintire
întrebarile mi le pun întotdeauna la incheieturi de ram
in cuiburi a caror maiastra zidire
de la pasari invatatura o am
raspunsurile vin intotdeuna indelung clocite
niciodata mai putin de o viata de om.


am în mine câte râuri
tot atâtea oglinzi
în mine-mi port pietrele adunate în cruce.

de-o vreme refuz sa vorbesc
cuvintele pot fi gresit înțelese
mesajul diluat seamănă cu șprițul
și eu prefer totul natur.

daca vei pune urechea pe oricare dintre copaci
vei auzi batand in ei o inima.
daca te vei simti privit din fiecare ramura de un ochi
nu te speria
nimic nu poate fi ascuns Lui Dumnezeu.
daca lânga un copac te vei simti ocrotit
nu te mira
doar eu sunt acolo.
trebuie doar sa invatam acelasi limbaj
al ascunderii in sine.


niciodata dar niciodata nu-ti pune sufletul
in alt loc decat in trunchi de copac.
atras de mirajul departarilor vei avea intotdeauna nevoie de-o luntre.