Zeus-grecul,
Jupiter-romanul,
Bel-asirul
Și Donar-germanul.
Thor la nordici
Și Afni la hinduși...
..............
Toți stârneau furtuni când lumea
Se-abătea din calea dreaptă,
Hărăzindu-le genunea
Ca decizie înțeleaptă.
Nori și fulgere și trăznet
Se-abăteau ca din senin,
Dacă zeului sub râset
Nu i se-aplecau în chin.
Din suflarea lor de ură,
Se sfârșeau copaci, sălașuri.
Gloatei ca adunătură
Îi țipau prin tunet glasuri
De supunere umilă
Și de oarbe proorociri.
Zeii toți fără de milă
Se-ntreceau în năluciri.
Și-ncărcau stoguri de nouri
Ce potopuri descărcau,
Iar la urmă-n curcubeuri,
Pronia lor o proclamau.
Iernile puneau să urle
Crivețe și vijelii,
Ce făceau să țipe-n turle
Clopote peste vecii.
Dar furtunile în lume,
Ca și omul, ca și zeul
Încetează când anume
Hotărăște Dumnezeul.
.........
Căci furtuna nu-i la ceruri
O pedeapsă hotărâtă.
Doar mustrare pentru oameni,
Peste lume pogorâtă.