Cred în înaltul Cer îmbujorat,
Ce-și depărtează aripile spre înserat.


Un deșert însângerat,
De chinul persecțiilor din Orient,
Presimte când o viață se stinge,
Simte când cerul se despică.
Totuși,cărarea se reface,
Căci cerul nu cedează,nu se agită.


Un petic din junglă,
Jelește spiritele rămase-n deșert,
Vede ceea ce omul strică,
De ce s-au indepărtat...;
Fructul oprit tentează,
Căci omul nu-l reneagă.


O viață se stinge la apus,
Și reînvie la opus!