agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ The oak
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-12-26 | [This text should be read in romana] |
PARCUL CENTRAL
Demult, demult au murit ultimii trompetiști, ultimul purtător de tubă și toboșarii care ritmau mersul umbrelor, umbrelelor de soare și boncănitul botinuțelor de satin, precum și căutatul orb al bastoanelor fără folos, al meloanelor ușor ridicate aproape la fiece pas, pentru că toți se cunoșteau cu toți și se salutau, ca în satele de unde au venit, doar cu un fin zâmbet adus de la Paris. Cimitirul ajuns și el aproape central îi acoperă cu pământul lui dulce, dar nu stinge sunetul ultimului marș sau al utimului vals vienez. Pe marginea acestei parade stăteau în zdrențe cei care nu peste mult vor umple cu sunetul bocancilor lor, cu șepcile lor proletare aceleași alei, ignorând marile lor valori ce veniseră și ele tot de la Paris, pe sub șapca ponosită a marelui Constantin. n inima lor băteau doar inimile nenăscute ale celor ce azi trec cu platforme greoaie, cu jeanși, cu addidași ce nu se mai trec din mode, cu plete în vânt, dar care nu mai știu drumul la cimitir, nu mai aduc aminte de fanfara, de vremile de altădat' și nici nu se sinchisesc de tăcere, de sărut, de infinituri. Ei se sărută prelung, pur și simplu, oriunde oriunde e loc de sărut, fără de teamă, fără de jenă, fără sărut de fapt. E două mii unu - anul Brâncuși - cui să-i mai pese de el și de ce? SUNETUL CALD "Vino, moarte dulce, vino!" - astfel sună clopotul în dungă, trist și senin, chiar și când norii stau să răsune, să cadă greoi, chiar și atunci cântul acesta e cald, deși se aude doar el ca și cum ar veni de peste tot, din margini, din centrul sfârtecat de larmă, de dedesubt sau din cerul senin. Se face liniște în jurul acestui imn, multă liniște în care îți vine s-adormi, legănat de duioase aduceri aminte din viața ce-a fost, din viața ce nu va mai fi, niciodată. n somn sau în vis vine apoi cel ce urmează să plece, vine cu mâinile pline de flori, pe care ar vrea să le-mpartă celor ce vin ca să-l vadă cum pleacă. Vine în ritmul acela de clopot în dungă și nu e nici trist, nici vesel, nu e nici cum, pentru că în dulcele loc nu e loc de-ntristare și chin, ci numai și numai verdeață și flori veștede flori, moarte, doar ele de-atâta zăbavă în viață. Iar cloputul intră în vechea fanfară, în cea ce nu mai cântă în parc, ci vine numai atunci când se pleacă: "vino, moarte dulce, vino!" zicând, cu viața pre moarte câlcând. MODA VINE, MODA TRECE Doamne, ce dulci sunt toate aceste femei, cu aerul lor veșnic de promenadă, în drum spre operă, parcă, nu spre piață, cu hainele lor cât mai lucioase, dimineața la opt, ca la șapte spre seară. Încălțările sunt așa cum erau la Paris cu doi ani mai demult, dar și cu unul ceva mai târziu decât în cetatea lui Bucur, cu o jumate după Bănie, mereu mai târziu, încât e foarte probabil ca moda cea nouă, tocul patrat, jupa prea scurtă, de pildă, s-aștepte să vină din urmă, din nou la Paris, moda cea nouă fiind aceeași cu moda cea veche. Ce dulci sunt: demodate fiind, ele par în pas cu moda cea nouă, ce nici n-a venit, ce abia peste ani va ajunge de fapt pe aici. Trec astfel pe stradă, era să spun că "pe străzi", de fapt pe unica stradă căci nu sunt mai multe, deși par a fi, trec fără grijă pe stradă, frumoase tocmai fiindcă sunt veșnic în urma propriei vârste, mereu aceleași, nostalgice deci, cu atât mai frumoase; nu țipă în fuste prea noi, nu sparg peisajul cel molcom, decât cu formele lor rugătoare, din cale afară de dulci.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy