Scaune goale și multe
Toate roșii. Toate mute.
Două locuri noi avem.
Ale noastre sunt mereu
Scaunele solitare
Eu sunt tu și tu ești eu.

Inima-mi bate în piept
Ne depărtăm încet, încet
De stație, de întrebări
De răspunsuri, fumători..

Ajuns-am la cap de linie
Cap de moarte și speranță
Eu plutesc în agonie
Si-ntr-o pură ignoranță.