Lacrimile tale m-au întors din drum
înflorisera în spatele meu alb
dar intre cer si pământ aerul se transformase
într-un zid peste care nu mai putea trece nici gândul.


prea târziu mi-am spus
clipele uneori se adună piatră pe piatră
și nimic nu poate sa spargă timpul zidit.


as plânge, dar lacrimile se transformă în fire de iarbă
de căte ori îmi apari în gand o alta floare-mi înflorește în cale
uită-mă mă rogi, uită-mă poate așa durerea va dispare.


pășesc.sub pasul meu aud zvâgnind inimile părăsite
întoarce-te îmi spun , numai iubirile pot sparge zidurile
pe care uitarea le îngroașă clipă de clipă.



mi-am pus pe mine armuri de frunze
triluri de păsarăi ma-nsoțeau pas cu pas
iubește, iubește îmi șoptea pământul uscat
numai iubirile pot scoate apa din piatră.


inima mea creștea, creștea ca un munte se făcea
și prinse să bată să bată zidul de piatră
și întâmplare ciudată piatră cu piatră zidul se desfacea.


Lacrimile tale m-au întors din drum.
Nu stiu cum se făcea, când ne-am întâlnit
inima ta bătea bătea și inima mea bătea bătea
și-n drumul noastru, miraculos,
piatră cu piatră nu se mai întâlnea.