cu talpile goale vuiet
pe calea carbunilor aprinsi

privesc timpul pina ramin fara ochi
de peste tot pasari imi alunga
pe dos alunecarile in nimeni

de multe ori vad cum nu trebuie sa vad
vorbele izvor ratacit

daca ar sti secunda de zori
cum sa daruiasca melodia
nelogodita cu aerul
a miracolului din frunze!

ostasi de prerie, sacalii,
culmi dezradacinate
dupa nopti nedormite
in care se anatemizeaza
obsesiv melodia ca o alinare