câte lumi mai vede ochiul
ce s-a stins de-acum, iar glasul
e pierit și el în locul
unde mi-am găsit popasul ?
cum să mai zvâcnească-n friguri
în etern, inima dusă,
când în spate-s mii de diguri
înspre lumea mea apusă?

doar iubirea mai răzbate
din abisuri, grea povară.
un prinos de bunătate
cerului ce-o împresoară...