Umple-te, cupă, până la buză
draga mea, viața mea,
cu durerea de fiecare zi.
Te voi sorbi așa cum știu, cu noduri în gât.
Fie butoiul cât de mare,
eu sunt setos,
călit în cârciuma lumii cu cel mai prost spirt.
Câte douăzeci de poloboace din astea la fiecare sorbitură,
ca să simt că trăiesc.