În adîncul întuneric
Se aude un sumbru strigăt...
Ecoul cel prea puternic
Al morții reci negru urlet.

ÃŽnconjurat numai de stele
În funebrul cîntec de clavir,
Sicriul iubiri mele,
Sta singur în negru cimitir.

Și plînge cerul înnourat,
Pe crucea negrului mormînt
De spaimă și haos înconjurat
și agonia din pămînt.

Cum plînge cerul plîng și eu,
Oprind al vieții mele fir,
De dorul tău iubitul meu,
Murind în negrul cimitir.

Și vom păși curați spre moarte
Așa curați noi ne-am născut
Ne vom uita de departe
La viața fragedă ce ne-a trecut!