Avem în cercul nostru abateri de-o secundă,
Nu le vedem și credem perfect un basm polar,
În care flori de gheață cu rădacini în inimi,
La doar o adiere de gând hoinar dispar.


Ne facem din ninsori chipuri asemeni nouă,
Le răsădim în piepturi un roșu mac fecund;
Un roi de fluturi pune luminii strai de rouă,
Iar idolii zăpezii se-ntind în drum plângând.


Sunt cercurile noastre extaze iluzorii,
Același vis cu-n șarpe care-și înghite coada,
Cu-orbite-n dor săpate, străfundurile mării,
De perle născătoare, când ni se-nchide rana.