așteptam
să îmi treci infinită prin inimă
aceeași femeie
care m-a cunoscut visător
cu brațele din plumb
topit lumânărilor dorințe
pentru o lume dispărută
între noi

nu mi-ai spus
că ar trebui să trăiesc
și m-am trezit alergând
printre stele
cu fiecare bătaie de doisprezece
adunam cerul în palme
îi șopteam iertare pentru o iubire
pierdută
printre halate albe
la porțile destinului

dincolo
am aflat că exiști
în celălalt eu
am să apuc sfârșitul zilei
de apus
și am să îl cos
peste ziua ce îi va urma

împletesc un vis în lumină
eternitate