Strâng pumnul în apă,sper la căldură
Dar nimic nu mă încălzește
E răceală sentimentului de ură
Inima plânge,fața mi se înverzește.

Acum mai mult ca oricând vreau aer
Dulce de primăvară cu gust de flori
Dar nu mai știu la ce să sper
În jurul meu nu văd decât nori.

Vreau o zi caldă,un cer senin
Zapadă e prea mare,gheața doare
Un vânt dulce să adie lin
Era un vis,nu mai știu care.

Aș putea zâmbi,dar nu mai pot
Totul e străin de mine acum
Trebuie să învăț din nou tot
Dar nu mai știu cum.

E simplu să scriu,să citesc
Dar să respir e mai greu
Cu atât nu mă mulțumesc
Vreau sa fiu tot timpul eu!