Un colÈ› de lume
o bancă, un mormânt,
frunze ce cad încete
în ploaie, pe pământ.

Cad umbre și lumină,
se împletesc în gând
și-aicea jos, sub lună
eu zăbovesc plângând.

Ochii-mi lunecă acuma
cu o amintire-n jos.
Răzleț, se-adună urma
întâlnirii. Și friguros

Am ridicat privirea
asupra ei, scriind
o poezie aiurea
și-un gând nebun și surd..