Un iubit și o iubită



Pe când treceam la ceas de seară
Pe o străduță mai dosită,
Am zărit ieșiți afară
pe balcon
Un iubit și o iubită.

El încerca din răsputere
S-aprindă o brichetă proastă,
Ea adâncită în tăcere
și-mbufnată
Avea un aer de nevastă.

Îi tot priveam cum stau tăcuți
Într-o ambiguă răceală,
Alint al anilor pierduți
așa frumos
Într-o poveste conjugală.

Nu cred să-și fi vorbit ceva
În lungul timp cât i-am văzut,
Doar tresăreau, când el, când ea,
fără motiv,
De parcă li s-ar fi părut.

Când le-am trecut pe dedesupt,
Nu m-am putut abține să-i privesc,
Un gen de cuplu surdo-mut
obișnuit,
Trăind dramatic de firesc.

N-am spus atunci nici un cuvânt,
De fapt, nici nu aveam ce spune,
Totuși mă bântuie un gând
puțin cam trist
Legat de dragoste și lume.