agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Que faisons-nous de l’amour qui reste ? ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-02-17 | [Ce texte devrait être lu en romana] |
Eram copil.
În odaia mică Veneau Dumnezeu și Sân' Petru Să mă vadă dormind. Era atâta soare dimineața, Că mi-era frică să nu se spargă ferestrele De lumină. Seara Îmi spunea bunica povești Despre viață și moarte: „O să vezi, îmi spunea, Într-o noapte o să bată cineva la fereastră Și eu n-am să mai răspund; Într-o altă noapte, O să bată altcineva La ferestrele tuturor Și nimeni nu o să mai răspundă. Urmele lui Dumnezeu Nu se mai văd nici pe pământ, Nici pe cer, O să zboare doar păsări de fier." În odaia mică nici o fetiță nu-și mai spunea rugăciunea; Bunica dormea sigură, cu poveștile ei. Într-o noapte a bătut cineva Și bunica nu a mai răspuns. De atunci doarme și ziua, și noaptea Și nu mai este atâta lumină La fereastră. Bunica a găsit Urmele lui Dumnezeu În spatele cerului.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
La maison de la litérature | ![]() | |||||||
![]() |
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité