Simt cum mă pătrund visele unui pegas,
Visele unei păsări pheonix,
Gândul bătrân al unui munte și încep
Să râd ironic de ceea ce mi se întâmplă.
Privesc spre mine ca la un străin
Și nu mai știu ce am devenit:
Lemn, piatră, sau pământ.
Mă uit în jur și totul e o culoare crudă,
Mai sparg un ou să găsesc o pasăre
Afundată în lăuntru-mi ce m-ar învăța
S-o uit pe cea care mi-a fost totul.