Stăteam despletită deasupra cărții, seara,
Și citeam cu voce tare versurile-i.
Poate pentru că îmi era frică. De ce?
Îmi coloram unghiile
Să nu se vadă că-mi mușcasem pe întuneric degetele.
De sublim? De emoție? De frică?
Recitam cu voce tare
Atât de multe poezii,
Ca să gonesc întunericul…
Și nu mă opream decât
Când venea mama să-mi facă lumină,
Lumină ce arde,
Ce-nroșește și face transparente mâinile,
Lumină ce trimite spiriduși
Portocalii și verzi pe versuri.