vreau să fiu mai bun
să nu mă mai strige lumea pe stradă cu tonul ăla de care mi-e atâta silă
vocile lor îmi plesneau urechile uneori fața / lângă mine se lasă mereu
un spațiu liber / centimetrii unde încerc să mă ascund când plouă de la etaj
cu sticle de lapte cu ouă, cuțite și alte obiecte / iar pe ei nu-i mai văd
decât dincolo de geamuri / cu înjurăturile strânse în dinți


nu e vina mea că am ajuns o epavă
îi spuneam lui gabi încercând parcă să fur încurajarea aia cretină pe care
mi-o dădea așa tristă cum o știam permanent / acum stau și număr
zilele ca în armat / mă târăsc pe un drum înfundat căutând moartea
de la capătul fiecărei ieșiri din real

*

ieri seară am fost high / mai mult la figurat
mi-am luat penicilina și am tăiat drumul cu lama până la sebi
se făcuse frig înăuntru / mănușile îmi miroseau a cadavru
rafinat în alcoolul de pe buzele lor / mă înecam permanent
alunecând pe covor odată cu ei
și nu mi se mai părea nimic așa de aiurea / dispăruse
orice oglindă / împrejur era noapte și atât
m-am întors cu ochii închiși

de acasă telefoane peste telefoane
răspunsuri de lasămădracu în pace și vocea lu' taică-miu
adormit la volan

mai încolo nimic
mai încolo adi și cu mine aruncându-ne unul pe altul de la parter
în sus / ca-n toate cărțile proaste pe care se întâmplă să le trăiești