în vremurile acelea
o papură maronie își scutura
ultimul puf al podoabei
sub zborul unui stol de guguștiuci

o broască se ruga încet
sprijinindu-și coatele
pe locul din care pornește
rădăcina unei sălcii pletoase

și tot atunci
alergând bucuros
un copil gâdila norii
cu un zmeu de hârtie