La poarta orașului de sticlă și oțel
S-a oprit într-o zi în jurul prânzului
Un bătrân cu opincile roase și toiagul tocit.
Aveți cumva, întrebă timid,
Un codru de pâine? E lungă
Veșnicia și sunt sleit de puteri.
De ce nu răspundeți?
Am străbătut deșerturi și banchize,
Am luptat în stepele largi și în munții păduroși.
Am semănat grâu și am cules trupul Său.
Dați-mi un loc de odihnă,
Ascundeți-mă de vreme
Și-o să vă dau în schimb
Sfântul Potir. Asta e tot
Ce mi-a rămas din tinerețe.
Sunt atât de singur și sfârșit,
Dați-mi un loc printre voi
Să văd, să aud, să simt, să dor
Măcar o clipă, măcar acum –
Veșnicia e lungă și pustie.
…………………………….
În cetatea de sticlă și oțel
O privire albastră
Mai stăruia de prisos:

WRONG PASSWORD
ACCESS DENIED