Totul a devenit tacere.
Nici ganduri din timpuri trecute
Amagind trufase pe cel care le poarta.
Nici sunete sovaind ritmic
Pana cand se arunca navalnic
Stropind malurile tacerii.
Nici lacrimi, nici suspine.
Doar... liniste deplina.


O fiinta arida si firava,
Fara ecou.
Ascultand impasibila cand inima mi-e ranita
Imi priveste lacrimile fara sa planga.
Si nu spune nimic.
Nu ma judeca atunci cand gresesc,
Nu rade atunci cand eu rad,
Nu ma obliga nici nu ma iarta,
Nu ma paraseste si nici nu ma aproba,
Ramanand mereu, fidela si tacuta.