O fericire fara batranete

Taraba sunatoare de cuvinte,
Ca o femeie nurii ti-i intind
Pacatuind, sa fur din cele sfinte,
Si sa ma-mbuib cu duh lumesc, cu jind –

As vrea pe calea stramta sa-mi port pasul,
Si tie-aceeasi cale sa-ti arat,
Dar fapte n-am, si mincinos imi este glasul,
Am ger in suflet, si pe inima, omat –

Sa ne rugam, oceane de blesteme
Ne-alinta cand suntem mai fericiti,
E bine doar cand mazgalim poeme
Cu foame, suferinta, ger si ingeri siluiti –

M-ai ridicat pe-acoperisul lumii si
Mi-ai daruit intreaga lumii frumusete,
Doar sa ma lepad de cuvantul “a iubi”
Doar sa nu dau nefericitilor, binete –

Te-am ascultat…si din samanta mea s-au plamadit copii
Ce au doar viata fara moarte si
O fericire fara batranete –



9 martie 2006