de câte ori mai trebuie să renasc
ca să mă plouă viața în paharul tău cu apă
atât de plin de cerul pătrat
atât de plin de păcat

îmi placi așa cum cerni cu tine în viață
cum umpli îngerii prin gropi cu gheață
cum rărești tu ziua de nisip

aș vrea să ne topim în piciorul de la pat
să avem sărutul coloană de fildeș

...mie sete... îmi povestești
și te faci frunză între cercuri
îmi plantezi părul tău
între limbă și cer
dansezi pe albastru

o să mă uiți la ușa ta bătrână
eu voi bea apa din ochiuri ovale
voi zbura spre cântece paralele cu cerul
te voi asculta cu pielea cum șuieri
pe după aripi

și voi zâmbi…