am întâlnit într-o bună zi o pasăre
dedată la mied
- de ce ești omule trist? m-a întrebat
într-un grai neauzit
- m-au vârât în sacul acesta de piele
m-au cărat aici pe podul curcubeului
și vor să mă azvârle în marea umană
pentru că nu poftesc a le fi dânșilor
poet
și a le bucura sufletul

(păsării i-au căzut aripile pe gânduri)

- uite: mă învoiesc să ne schimbăm
dacă
promiți că îmi vei căuta în fiecare
primăvară cuibul
am lăsat acolo într-o toamnă luna
plină
și
încă nu știu cu-ci-ne seamănă puii