Cad stele una câte una de pe cerul vieții,
Dispar în ritm tot mail alert...
Și parcă fac loc dimineții
Care se-apropie ca un vis incert...
De lângă mine, una câte una
Se sting maiestros și dispar.
O să rămână-nsingurată luna
Și n-o să mai avem sistem solar.

Dacii mureau cu zâmbetul pe buze,
Cerul cădea pe ei, idei confuze...
Mai căutăm să explicăm degeaba
Motivul pentru care frânăm graba.
Cu Dean zicea-nainte să dispară:
Acum trăiește ș-apoi o să... moară.
Și dacă trăim veșnic, până și prin alții,
Cu ce suntem mai buni noi decât dacii?