fratele meu a rămas acasă
poeziile și le scrie tot acolo
pe colțul mesei pe care odată
mama frământa aluatul
ne făcea cu degetul puncte albe pe nas pe frunte
noi încercam să ne păstrăm caietele curate
mamei nu-i păsa de caietele noastre
mâinile ei făceau cea mai bună pâine din lume

nu ne citim niciodată poeziile la telefon
între frați poezia pare atât de săracă
doar atât ne spunem ce mai faci frățioare
uite bine mi-e dor de dumneata
mai scri poezii
mai scriu dă-le naibii