agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Ich hörte es kommen... ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-06-29 | [Text in der Originalsprache: romana] |
Doamne!
Fă o singură dragoste acestei hume în care ne-ai zidit! Aproape că te-am deslușit desenând preocupat și tăcut. Am împlinit tot ce ne-ai început, mai puțin înserarea cu gust de migdală... Stăm țintuiți ca două piroane de piatră roșie în zidul timpului. Sub tălpile noastre curge, în sepia, un fel de realitate. În dreapta, se unduie lent fuioare galbene de lumină pudrată, eterul de gheață albastră, fluide în globuri verzui. În stânga, tot ce nu știm vedea, este întrutotul viu. Suntem o răspântie albă într-un câmp nesfârșit. N-am întors privirea niciodată. Doamne, nu poți să pui în această inimă cu două puteri dragostea prin care ne dobândim Þie, ca niște flori? Și nisipurile, și raza Ta nenumărată, și norii din vise știu că noi suntem una. Nu ne mai lăsa osebiți și fără sfârșit.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | ![]() | |||||||
![]() |
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik