Mi-am înnodat mâinile în rugăciune
Și mi-am închis ochii
Și-am început să mă sufoc
Învelit în noaptea sufletului meu.

Auzeam
Cum se macină încet și se sfarmă
Stâncile.

* * *

Astazi am scos bandajele
Ultimei sângerări.

Sunt răni care nu se vindecă
În trup, în pântece,
Ca niște guri
Crescându-și dinți și limbă.

Uneori te păcălesc
Să vorbești cu ele ore și ore,
Zile,
Milenii…

Îți vând filosofii găunoase,
Zâmbete și iluzii.

***

Oare de când n-am mai privit
Un asfințit de unică folosință?