Pornesc cu visul înapoi
Spre orizontul definit,
Și nu mai știu care din noi
Trăiește trist sau a murit.

Pornesc război pe timp de pace,
Rostesc cuvinte învrăjbite,
Un sunet trist...vioara tace,
Suntem doar două suflete ciobite.

Pornesc cu stângul înainte
Să știu ce culme voi atinge,
Și știu blestemul în cuvinte
Și rugăciunea ce îl stinge.

Pornesc spre noi, sau peste noi
Șuvoaiele de gânduri demascate
Și ne oprim tot amândoi...
Dar tu aici, eu mai departe.

Rămâi un vis sau un coșmar,
Desparte-mă de legea ta,
E între noi o piatră de hotar
Și între noi, mereu va sta!